NÓBIL, -A, nobili, -e, adj., s.m. si f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate, de cinste, de spirit de abnegatie; capabil de sentimente inalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onoreaza, care pune intr-o lumina favorabila pe cineva. O actiune nobila. 2. Distins, elegant, desavarsit; gratios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ♢ Metal nobil = metal pretios, v. pretios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte, incolore si inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitati. II. S.m. si f., adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.

Pentru definitia literara a cuvantului, consultati DEX online
sau Wikipedia - Enciclopedia libera in romana sau in engleza

- nomenclatura = NOMENCLATÚRA, nomenclaturi, s.f. 1. Totalitatea termenilor intrebuintati intr-o anumita specialitate sau intr-un anumi [...] Detalii»

- nou = NOU, NÓUA, noi, adj. I. 1. Facut sau creat (relativ) de curand; care apare pentru prima data. . 2. Care apare in locul [...] Detalii»

- noutati = NOUTATE, noutati, s.f. 1. Insusirea de a fi nou. 2. (Concr.) Lucru nou, de curand pus in circulatie, de-abia descoper [...] Detalii»

Litera: A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M | N | O | P | R | S | T | U | V | X | Z | W