NOU, NÓUA, noi, adj. I. 1. Facut sau creat (relativ) de curand; care apare pentru prima data. . 2. Care apare in locul unui lucru, al unei fiinte etc. mai vechi; de azi, contemporan, actual. ♦ (Substantivat, n.) Element care apare la un moment dat in procesul dezvoltarii unui fenomen si care, in lupta cu elementele vechi, iese invingator. 3. Care a fost executat sau cumparat de curand; care se afla in buna stare; care nu a mai fost folosit sau a fost putin folosit. 4. Cu aspect si continut schimbat; transformat in bine; reinnoit, refacut. ♦ Evoluat, perfectionat. 5. Care s-a ivit de curand, recent. ♢ Expr. Lume nouă! exclamatie familiara cu care intampinam pe oaspetii rari. 6. Care se adauga (intr-o succesiune) la ceva (de acelasi fel) ce exista de mai inainte, care este inca unul pe langa cel existent. ♢ Loc. adv. Din nou = inca o data, iarasi, iar. II. Lipsit de experienta, neexperimentat (din cauza absentei unei practici suficiente). [Pl. si: (f.) noua] – Lat. novus, -a.
Pentru definitia literara a cuvantului, consultati DEX online
sau Wikipedia - Enciclopedia libera in romana sau in engleza