ÓRDINE, ordini, s.f. 1. Dispozitie, succesiune regulata cu caracter spatial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, insiruire, rand, randuire, oranduiala. Ordine de bataie = dispozitiv de lupta. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmeaza sa fie discutate intr-o sedinta, intr-o adunare. Loc. adj. si adv. La ordinea zilei = de actualitate, care face valva; important. 2. Asezare a unor obiecte potrivit unor cerinte de ordin practic si estetic, randuiala; p. ext. conformitate cu o cerinta, cu o norma, cu o disciplina, cu o regula. Loc. adv. In ordine = asa cum se cuvine; in regula. ♢ Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva sa respecte anumite norme (de conduita) incalcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. Expr. (Inv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul. 4. Organizare, oranduire sociala, politica, economica; regim; spec. stabilitate social, respectul institutiilor sociale stabilite. Ordine publica = ordine politica, economica si sociala dintr-un stat, care se asigura printr-un ansamblu de norme si masuri deosebite de la o oranduire sociala la alta si se traduce prin functionarea normala a aparatului de stat, mentinerea linistii cetatenilor si a respectarii drepturilor acestora. – Din lat. ordo, -inis, it. ordine.
Pentru definitia literara a cuvantului, consultati DEX online
sau Wikipedia - Enciclopedia libera in romana sau in engleza